Poezie

Mireasă albă

mireasă nenuntită
și albă ca în povești
de ce te-ai ascuns
de ce nu-mi mai ești?

vezi tu
aici toți pereții sunt
din sticlă
nimic nu pot
să ascund
vei vedea
vei vedea
și alte mirese
cum plâng
cum cântă
nu le lua în seamă
ele sunt doar
încercări nereușite
să te imaginez
să știu
cum arăți

amintirea ce-mi vei fi
se va mistui greu
în miresmele iernii
tu doar trebuie să mă ții de mână strâns
oricum drumurile sunt închise
și nimeni nu va mai putea
să mi te fure

vom râde amândoi
de timpul ce nu ne va mai stinge

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *