Zidul din jurul meu Bastilia sorții

mai întâi am construit un zid în jurul meu
un zid înalt de piatră şi am sperat
să te uit
dar toate pasările
care treceau peste zid
purtau numele tău
pe aripi
şi mă durea şi plângeam
şi desenam cu creta pe zid
fiecare gând fiecare tu

am umplut zidul cu desene
şi zidul în loc să se îngroaşe
parcă se subţia
când am terminat creta
am continuat să desenez cu carnea de pe degete
cu sângele din mine şi toată ura
cu înverşunare nebună
până când s-a ros toată carnea
oasele degetelor
roase şi ele de zid
au fost luate de vânt şi răspândite în zare
şi ele se auzeau ca un ropot
venind din depărtare

am ucis toate păsările
toţi fluturii
şi vântul l-am ucis
am blestemat toţi sfinţii
şi lumea toată am blestemat,
degeaba!

te auzeam în sânge cum urcai
spre tâmplă apoi în ochi
unde te înecam cu lacrimi
şi iar te auzeam în sânge
cum urcai spre tâmplă spre ochi
până am orbit
şi tot aşa te-am auzit în suflet
până am surzit
am urlat, am urlat în noapte
până am muţit

hei, cine știe unde m-am dus?