Despre ochiul de cuc și iluminatul magic al satului meu

de cum se face primăvară
vin toți cucii satului la mine
și-mi lasă fiecare zălog
câte un ochi până la toamnă
după care se duc veseli
până la barul din colț
de unde veghează atent
hidrantul roz

și cum se lăsă întunericul
umblu pe ulițe
cu un ochi de cuc
pe care îl port cu grijă
în căușul palmei stângi
și ochiul strălucește puternic
și-n urma mea se face
o lumină blândă
lumină ca de ziuă
sunt un fel de responsabil
cu iluminatul satului meu
și asta îmi dă o stare de bine

ori de câte ori o întâlnesc
rătăcind pe ulițele satului
în timp ce plimb ochiul de cuc
moartea fuge îngrozită
și nu înțeleg și nici nu am aflat
de ce îi e așa de frică