Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (II)

(Fragment din romanul „ADHD. Jurnalul unui păcătos”)

Mângâie-mă pe suflet ți-am zis și tu ți-ai retras brusc brațul în umăr ca apoi să se desfacă în aripă neagră și să zbori.

Te visam deși nu mai știu dacă tu ești femeia din visul meu sau erai doar visul din femeia mea sau poate o umbră rătăcind haotic pe holurile spitalului municipal în timp ce uruiau roțile dințate din ceasul de aramă și cu cuc un zgomot de trecerea timpului doar pasărea era vie și năucă și mă întorceam mereu la visul meu cu femeia lățită pe ochiul meu stâng stătea tolănită și lipită de retină în acest timp ceasul măcina cinic ani întregi și sărutul ce abia stă să vină uite-mă cum mă arunc în tine femeie să mor și să mă nasc să mă zidesc și să mă păzesc de frica din mine și tu picurai peste mine lumină din degetele tale subțiri degete de vin și cu gândul la tine de prea multe ori mă fâstâcesc roșesc și transpir brusc o transpirație verde uneori roșie de cele mai multe ori cenușie și lină părul îți era când foc când roșu când tăciune împletit în cozi și eu întins peste ape ca un pod tot fluturam din mâini disperat să le înnod iar buzele îți erau carne crudă ochii șerpi erai frumoasă nebună divină și un milion de explozii lumini și inimile noastre încă tinere  în spitalul meu și mă jucam furios cu degetele pe tastele vechiului laptop uite cum te caut în rețeaua cu biți și străluceam argintiu cu depărtarea dintre noi care se comprima ca să te găsesc și abia atunci te voi mușca adânc de umăr ca din mărul din cer șoaptele mele tainice curgeau pe desktop înnebuneam amândoi  tușim pe ascuns tu ți-ai uitat tăcerile și unghiile  în mine eu doar uimirea fiului încă nenăscut ce crește în tine și când mă trezesc de fiecare dată îmi spui să nu-mi pară rău că a fost doar un vis și că femeia din tine te părăsise demult din visul ei știu doar că am să-ți scriu în visul tău o erată: cum că spitalul a fost închis și paturile toate într-o noapte și-au luat zborul și nimeni nu știe unde s-au dus.