Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XII)

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)

Și cum ne-a fost dat întunericul ca răsplată și lumina pe care nu o putem vedea pentru că am ales să ne naștem cu ochii stinși.

Mă numesc Al Cremardia și sunt dependent de alcool femei și lene și de curând am fost diagnosticat cu ADHD adică am un deficit de atenție și despre mine se spunea ca și despre Rondul de noapte vai ce ramă frumoasă are am mai aflat că așa m-am născut și abia acum înțeleg bătăile zilnice pe care le luam de la mama și cum mă bătea ca să plâng odată chiar a mușcat din umărul meu de furie apoi a leșinat eram diferit adevărul e că de-a lungul vieții am avut tot felul de tulburări de sănătate mintală dar niciodată nu mi-am pus problema sănătății minții mai ales că mă trezeam că știu așa de nicăieri tot felul de lucruri de care nu mai auzisem și asta mă bucura la maxim așa cum m-am pomenit la vârsta de patru ani că citesc ziarul era Scânteia și era bine ascuns te tata în pod printre boarfe în ziar se făcuse publică moartea lui Stalin și lui tata îi spusese moașa satului că dacă își anunță vecinii că în sfârșit a murit țarul de la Kremlin acesta îl va bântui noapte de noapte că știe ea de la o bulgăroaică cu har și oarbă și că în nopțile cu lună plină Stalin se va întrupa și-și va mâna hoarda de draci primită pe inventar pe sub patul lui mama și tata și eu am ieșit pe canapeaua de la stradă și am citit cu voce tare s-a stins din viață tovarășul Iosif Vissarionovici Stalin mai târziu am aflat că de fapt îl chema Iosef Vesarionis Dze Jugashvili și că ere georgian și că fusese în viața civilă cizmar ca al nostru în noaptea ce a urmat zilei în care am citit cu voce tare că a murit Stalin de m-a auzit tot satul și am primit nuci și mere de la toți cât să mănânc o lună mie mi s-a părut că erau toți fericiți dar și plângeau cu durere ținându-se de gard șeful de post mi-a adus o ciocolată pe care o confiscase de la un bișnițar apoi a luat poziție de drepți și a început să plângă și să cânte Internaționala în același timp nimeni nu știa că Stalin murise în urmă cu doi ani în acea noapte s-a nimerit să fie lună plină și am auzit de sub patul lui tata zgomot de draci cică pe când trăiau li se zicea kadîroviți și lor le plăcea am auzit și pe cineva care trăgea întruna pârțuri și urla niciun pas înapoi apoi niciun pas apoi a tușit și a tăcut între timp mi-am făcut cruce și am aprins lampa și am dus-o în camera părinților să le fie cald să le fie lumină în ochii lor plânși de-atât durere și bucurie adunate la un loc știam eu că Dumnezeu nu există s-a mai auzit Stalin de subpat apoi a murit brusc și dus a fost ducă-se pe pustii Dumnezeu să-l ierte s-a auzit în încăpere o voce pe care nu o știu și nici nu am aflat vreodată a cui a fost din partea Dumnezeu poate să facă ce vrea deși mai mult iartă tata s-a trezit m-a luat de mână și am ieșit în grădină și am făcut amândoi piș.