Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (I)

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)

   De cum se lumina mă urcam pe casă și-mi dădeam drumul s-alunec pe tabla de acum lucioasă de atâta lustruire și când atingeam pământul carnea mea zicea hâc cu un zgomot surd și sec într-o zi un vecin cu o mână înnodată la spate m-a întrebat că ce fac și i-am răspuns de pe acoperișul casei o fântână vecine o fântână în cer.

   Să nu încetezi niciodată să fii recunoscător persoanei care te iubește această persoană un bulgăraș de măreție și dumnezeire sămânța de întuneric și lumină totodată care îți menține aprinsă flacăra dorinței de a trăi și te înalță spre sacru și mereu lumina era altfel mereu altfel era și întunericul și lumina era mereu altfel cum altfel era și întunericul la fel și cum de fiecare dată când îmi era greu tu înfloreai în inima mea și străluceai ca un luceafăr de dimineață și niciodată nu m-am speriat nici măcar când am rămas fără aer ore întregi și și parcă-l aud pe Isus „Iartă-l Tată!” în timp ce suferea și murea pe cruce dintr-odată și cum aș putea oare să-l răsplătesc pentru jertfa lui ce pare acum firească întrebarea asta mi-o pun dar nu mă liniștește chiar îmi dă mâncărimi în podul palmei stângi și țip de bucurie și țopăi ca un plod nătâng recunosc nu e un capăt de lume dar de frică am împușcat fix în cap o rună apoi un nechezat de lună albastru dar și un lătrat vărgat de buburuză mai tot timpul revoltată mai tot timpul confuză într-un exces de azi în excesul de mâine și doar pentru că sunt vinovat de întâmplatul zilei mă împiedic de timp grămadă și mă mai împiedic fatal și de degetul tău mic de la piciorul drept piciorul tău rigid mă împiedic ca de un ciot ca de o redută și rătăcesc pe spatele tău de iută pe spatele de nelocuit al iubitei mele jumătate fum de țigară jumătate rebelă și care încă nu a învățat cum se coboară din subsolul orei cinci direct spre țigară, țigara de după apoi la o gură de ceai murmurată și-o parfumată jumară sau doar un biscuit de secară cu merișoare când dulci când acrișoare ca apoi în nopțile cu lună să iau umbra iubitei de mână și să urcăm în tramvaiul de seară fix de la ora lustruită cu ceară și ca o fatalitate mereu vine doar tramvaiul șapte deși primăria a scris pe toate cu negru și roșu douăzeci și unu spre douăzeci și cinci ca să urcăm inevitabil ca într-un număr impar – numerele impare sunt mereu încăpătoare și doritoare de drifting și de sărbătoare – și călătorim uneori un anotimp întreg alteori doar o biată secundă o singură stație cuminte (pe bune chiar nu mai țin minte) oricum călătorim sigur doar până în ajunul intersecției de la Doamna Ghica sau facem pur și simplu spre Pipera aici de fiecare dată se ține post negru câteva morți de-a rândul și unde tu continui să mă aștepți  viață cu viață chiar însuși viitorul lumii și de fiecare dată ești tot mai tânără şi brună în colțul buzelor tale se lăfăie imperial un zâmbet amestecat cu un pumn de țărână și te sărut pieziș albastru peste gură apoi fumez în tăcere o pauză de-o lună uneori chiar și mai mult dar sigur atât cât să te întâmpli frumos exact ca în visul tău întors vis de fecioară și de lună plină și lătratul tău de leoaică se risipește în lung și în lat peste orașul scufundat în somn orașul tău de zgură orașul București ca o glumă și care seamănă mai degrabă cu un testicul de plută și nu știu cum de mi-am amintit de Pitagora fără sens sau fără legătură cu noi cum a slujit el ca preot în templul zeiței Maat nouă ani și o lună și în loc de final sau morala din fabule îmi adun viaţa într-un rucsac negru pătat de vânt cu ceară și mă retrag umil în fumul verde rece cenușiu fumul de țigară de după sau din urmă cât de ciudată și tăcută e nunta fără mine în ea ca o agapă strepezită în peștera Sapsa ca o priveghere de noapte noaptea toată și lacrimile nevestei Ana zidită pe neașteptate în munte ne picură în suflet te iubesc te iubesc încă se mai aud până în noi șoapte și abia de s-a făcut ora șapte și se pare că s-a făcut târziu s-a făcut de moarte și nu ne duce pre noi în ispită și te rog ne iartă.