Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXXIII)

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”)

Creierul asociază și organizează informațiile în funcție de context și dacă schimbăm contextul unei situații putem schimba felul în care suntem percepuți ceea ce consolidează ideea că tocmai așteptările enunțurile și predicțiile noastre sunt factori definitorii în determinarea realității de fapt noi suntem aceia care modifică realitatea de zi cu zi fără să ne dăm seama fiecare dintre noi avem universul nostru cu lumea noastră și cu realitatea pe care ne-am dorit-o într-un anumit fel fiecare dintre noi suntem Dumnezeul nostru.

Se spune că dacă te uiți la cineva care stă undeva liniștit și împăcat cu el însuși și doar nouă să ni se pară că omul respectiv este nervos percepția noastră despre acesta, pentru care am jura cu mâna pe inimă, este că omul acela este mult mai nervos decât a fost el vreodată ceea ce înseamnă că inconștient am modelat și am manipulat realitatea care se întâmpla lângă noi și cred, Liublia dragă că aceasta este singura explicație pentru care nu poți să înțelegi și nici nu mă crezi că eu te iubesc iar modul în care te ambalezi motivațional și te autosugestionezi că nu te iubesc trădează de fapt teama ta de a nu fii rănită și înseamnă că și tu mă iubești cel puțin la fel de mult cât te iubesc și eu, chiar suntem suflete pereche și chiar ni se întâmplă continuu să gândim la fel în același moment să rostim aceleași cuvinte în același timp se spune despre oamenii deștepți că sunt idioți, noi chiar suntem deștepți adică niște idioți care refuză să fie fericiți care refuză iubirea și nemurirea pentru care mulți ar ucide și pentru că suntem amândoi deștepți vreau să-ți spun ceva, nu-mi mai amintesc unde am citit dacă aruncăm cu o piatră în geam, geamul se va sparge sigur dar dacă doar ne gândim cum să spargem geamul, geamul acela nu se va sparge niciodată și da suntem doi oameni deștepți și pentru că suntem deștepți despicăm firul în patru gândim prea mult și suntem atât de idioți încât nu reușim să înțelegem un lucru atât de simplu, că ne iubim și dacă nu ne-am mai iubi nu s-ar întâmpla nimic concret doar că ni s-ar face dor și am tânji unul după altul.

Despre Univers se spune că are câteva zeci de miliarde de ani, îți dai seama că eu am vrut să-l schimb în mai puțin de șaptezeci, din fericire mă plictisesc repede așa că am vopsit coaja copacilor din grădină în albastru și cerul de deasupra lor în roz să mă simt ca într-o lume fantastică sau chiar în rai, crezi totuși că pomilor sau cerului le pasă de ce am făcut deja pentru ei, oare le folosește la ceva? Între timp mor pe dinăuntru câte un pic, pic, pic.