Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXXIV)

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”)

„Mă așteptam la fericire, şi, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi, când colo, a venit întunericul.” (Iov 26)

Privește Liublia în tine ca într-o oglindă și ai să mă vezi mai întâi cum îmi sărută tâmpla Hades zeul morții și o să mă vezi și înlănțuit de vini ca de niște ierburi trase prin foc și oțelite de un alt zeu de fierarul Hefaistos căsătorit cu Afrodita și o să mă vezi stând chircit sub apăsarea căinței și cum îți cer iertare cu lumina ochilor înlăcrimată și prinsă în capcana întunericului și cu privirea lor pierzându-se în beznă așa cum și steaua căzătoare pâlpâie în timp ce moare, oare cer prea mult că vreau iubire atât, nimic mai mult? Nu-mi trebuie faimă nu-mi trebuie nici aur și nici medalii vreau doar să privesc la lună și la stele și cum strălucesc acolo în înalt ca să le văd și cum își dau duhul așa cum lumânările în vâltoare se sting și mi-am mai dorit doar să fiu lăsat să sfârșesc în liniște în peșteri săpate în munți sau în sălbăticie în vizuini de lupi și liniște mai vreau în jur ca să pot auzi cum crește lin și sigur iarba la mine pe mormânt. Aici se odihnește Al, poetul satului poetul de pe Caisului doi dar și poetul nelumit a cărei nonexistență nu este posibilă așa și cum Dumnezeu există și nu ai de ce să te mai întrebi, el este ceea ce a fost, mai scrie pe-a mea cruce cioplită în aer și lemn dulce de meșterul orb același bătrân care-mi slujește neamul de mii de ani și mii de nopți.

„Mai adâncă decât Locuința morților: ce poți ști?” (Iov 11:8)