Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (X)

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul unui păcătos”)

Azi la mine în poartă a venit moartea și nu a zis nimic.

În fiecare an se nasc milioane de oameni ca mine și nu înțeleg de unde atâta risipă și care ar putea fi rostul nostru în mecanismul lumii care mereu mă surprinde și mă minunează chiar dacă dincolo de moarte nu este decât frig și nimic iar carnea ne putrezește pe timpul noului născut pe cheltuiala lor cum s-ar zice și asta mă revoltă și nu am reușit niciodată să mă împac cu gândul că existența noastră chiar nu înseamnă nimic oricâte morți am trăit sau am murit o să-mi zici despre efectul fluture și că fiecare gest de-al nostru e important că e chintesența existenței însăși să trăiești meticulos și să te simți important e sloganul la modă urlat pe toate gardurile în timp ce sunt cuprins definitiv de o lene cum cred că nu mai există în altă lume în alt timp o lene neaoșă cu iz de nimic și mă simt bine în trupul și sufletul meu îmi împletesc codițe și asta mă face fericit ce știi tu ce simte ochiul scurs în fântâni sterpe sau despre disperarea sătenilor mei că la căminul cultural nu se mai bagă filme cu Luis de Funes sau nu se mai dau serbări de sfârșit de an școlar și nici nunți nu se mai fac vecinul meu cel cu mâna tot timpul înnodată la spate vede subpat curcubeie și  inorogi vărgați și îi e frică să povestească să nu-l lege cu șireturi de clanță sfatul popular mie mi-a zis odată și de atunci ori de câte ori mă vede tremură de frică ca un apucat ce surprinzători sunt oamenii din sat satul meu cu iz de izmene spălate și întinse pe culmea de sârmă la uscat bate vântul aspru prin bărbăție și prohab și cum dau copiii cu pietre după câinele meu beteag.