Asistenta cu sâni de cauciuc

în fiecare dimineață
stau cu privirea lipită de geamul murdar
spre răsărit în salonul unu etajul trei
în spitalul de boli cu silabe de sânge
prelingându-se pe holurile reci

în apele verde murdar ale mării
tu pluteşti bezmetic și te lovești de valuri
parcă ești o corabie eșuată
nălucirea mea floarea înecaților
rămășița nopții peste zi
– în fiecare noapte, înainte să adorm
îți spun în gând că te iubesc
apoi visez cum zbor peste trupul tău.

se tot aude dinspre mare un huruit
și cum în stabilopozi trosneşte betonul
pescăruşii desenează pe cer
o dimineaţă mai rea decât moartea
o asistentă m-a luat pe după umeri
apoi în brațe cu putere
şi m-a aşezat într-un cărucior
să mergem îmi zice
să mergem zic
în camera cu pereţii de plumb
unde asistenta cu sâni de cauciuc
se roagă tot timpul în genunchi

abia intrat aparatul cu raze x
îşi înfige cangea în ochiul meu stâng
ochiul căprui
cel verde s-a stins demult
dintr-odată degetele mi se alungesc
ca nişte rădăcini
viermuind pe trupul osos
al asistentei cu sâni de cauciuc
din camera cu pereţii de plumb

în cer bat răgușit ceasuri ruginite de timp
și nimeni nu le ascultă

Categorii

Lasă un răspuns