Anatomie alandala

în care picioarele mele îmi ascultă gândurile pe furiș stau la marginea visurilor mele și chibițează mai nou își numără pașii dintre un vis și un altul dintr-o dragoste trecută și una viitoare apoi ascunde drumurile de departe se aude de fiecare dată murmurul degetelor lor doar vrăjitorul care descântă pe furiș orașul le mai îmblânzește le crește aripi în călcâie apoi trupul meu părea nepăsător se simte revolta până în vârful unghiilor pătrate dar nu zic nimic picotesc cu dezamăgirea în brațe și cânt

în care mâinile mele refuză să mai mângâie stau cu degetele la soare și visează rostul lor deja s-a pierdut și nimic nu poate să doară mai mult apoi orbirea lor și faptul că umbra le-a părăsit demult și a fugit în munți din când în când reușesc să le trec peste privirea ta dar nu mai simt nimic ah, mâinile mele nesimțitoare cum se lasă seara încep să se destrame

mă afund și mă sufoc în tristețea ochilor tăi ca într-o vâltoare doar urletul îmi mai răzbate din înserare