Circul

Motto:

„Stam singur lângă mort… și era frig…
Şi-i atîrnau aripile de plumb”
          George Bacovia

cred că nu am curajul
nici măcar să clipesc
de frică
să nu mi se închidă pleoapele
peste nimicul rămas
cu zilele pline de nopți
în timp ce descântam ploile de furtună
nopți încărunțite brusc de spaime
și ură
nopțile lupului din om
uite ce fiară e luna în ultimul pătrar

tulbureala ochilor mei
privirea năucă
și ne tot cresc rădăcini adânci
până în suflet
cum aș putea să sfâşii
pleoapele căzute peste ei
și să mă nasc din nou
copil cu stea în frunte?

toată ziua mă holbam în tavan
vedeam cum stăteam nemișcat
în spitalul bolnav de întuneric
lumina mă lovea dureros
sub frunte
în ochi în tâmple
ușile și ferestrele vegheau
non stop – să nu plec
patul mă ținea ferecat
cu perfuzii – să nu zbor

nu știu de ce
dar zilele mele sfârșesc încă din zori
doar arendașii morții par a fi vioi
poate și vânzătorii de sicrie
atunci când vin și îmi bat în geam
cu oferte o mie
ce fiară e luna în om
iar noi bolim din iubire
depărtarea din noi