Partea tăcută a umbrei

(Voluspa )

pășeam în somn mereu
pe aceeași partea a umbrei
la braț cu Tyr și Bragi
zei nordici și semeți
urla de spaimă lupul
strivit de lună pe asfalt
apoi țipetele de argint în noapte
ale păsării rock
cu aripile ei fabuloase
și cu clonțul de fier
cu pieptul despicat de lancea
zeiței morții Hel

ar trebui să privești
înapoi peste umăr
ca să vezi cum alergam pe străzi
înnebunit și năuc tot coborând
cu fiecare pas în mine ca într-un mormânt
și cum se-ndura în milostenia lui
de fiecare dată cerul
și mă urca încet încet la el

cred că am făcut o obsesie
pentru blugii tăi
îmi plăcea cum îi împătureai cu grijă
și cum îi aşezai
pe spătarul scaunului de lemn
apoi te așezai absentă pe pat
mimam amândoi pe fugă un orgasm
după care fumam o țigară
tu rezemată de ceas
care se opintea din greu
pentru fiecare secundă
smulsă din el
eu încercam drumul spre nicăieri

repetam jocul acesta absurd
până la saturație
până ne subțiam
și ne făceam totuna
cu scrumiera uitată în pat
câteodată neglijam să fim tandri
dar de cele mai multe ori ne uram
chiar dacă nu încetam
să ne sorbim dimineața
lumina fiecare din ochii celuilalt