Stângăcie umilă din vină, smerenie târzie

poate ar fi trebuit să mă nasc ceas
ca să pot să-mi potrivesc viața
ori de câte ori îmi rămâne în urmă
dar m-am născut om
un bulgăre de humă și lumină
o fărâmă de energie amestecată
cu roua dimineții
și duh și dumnezeire

poate ar fi trebuit să mă nasc pasăre
să mă înalț ori de câte ori mă împiedic
dar m-am născut ou sub o aripă de înger
un sâmbure de zbor
poate doar o încercare
și toate amestecate de-a valma
cu bucăți de umbră și lumină

poate ar fi trebuit
să fi fost zidit altar în piatră
din sânge, cine știe
dar m-am născut în grabă
și în goana cailor
biciuiți de tata
în spaimă de moarte
dar într-o stângăcie umilă
așa cum erau pe atunci
bărbații munteni ajunși la câmpie

de atunci tot încerc să mă smulg
din întuneric în lumină
și nu fac decât să mă târăsc
în beznă și neiscusință