Marginile fragile ale întunericului din noi

de-a lungul marginii fragile
ca o linie subțire
care desparte întunericul de lumină
unde nefilimii, acei uriași însetați
de sânge și de ură
zămisliți din femeile lui Noe
și îngeri căzuți
stau scut neobosiți
părții mele de lună
ce zici, te încumeți
să treci din lumină în beznă
cu sânii înfășurați cu vânt
biciuiți de părul tău blond
ca de un bici
unde suflete violente
paznici și ele
mă împresoară ca un zid gros
și mă țin de mână?

unde lumina e fructul întunericului
înnegrit în ochii mei căprui
pentru ziua când pașii tăi către mine
dansul vieții neprețuit
vor trebui luminați ca să mă poată ajunge
la fiecare călcătură
vei face câte un nod sforii de aer
să te poți întoarce în caz că nu e lună

apoi lupii nopții și mușcătura lor primară
urletul lor
îmblânziți în carnea mea amară
nimic lăsat în voia sorții doar renunțarea mea
și un prunc nelumesc

Categorii

Lasă un răspuns