Poem despre timp, viață, moarte și nemurire

Când îți urăști viața la fel de mult
cum îți urăști moartea
atunci deja va fi mult prea târziu
ca și ceea ce nu trăim la timpul lui
nu vom mai reuși să trăim niciodată
oricât de multe ori ni se va întâmpla
și ca vânătorul căruia îi trebuie un timp
să ucidă fiara
și un alt timp pentru a se vindeca de vină
așa și nouă ne va trebui un timp
pentru îmbrățișare
și cel puțin același timp
pentru a ne desprinde și a spune adio,
suntem ca oameni structuri duale,
jumătate din noi plânge
iar cealaltă jumătate râde cu lacrimi.
          
          
Deși toți avem un timp pentru viață
și un timp egal pentru moarte,
în fiecare dimineață Dumnezeu
îmi dă atâta timp
cât să-mi ajungă pentru o zi întreagă
și pe care dacă nu-l știu să-l folosesc
mi se va scade din moarte,
iar cuvintele mele vor uita pe vecie
          să mai pipăie aerul din jur
                    și frica mea de viață.
                                        Nemurirea.