Grupaj static cu un oraș oarecare, un vișin și o roată bolnavă de căruță

în rochii subțiri se plimbă orașul pe străzi
cu vată de zahăr pe băț în mâna stângă
și vata, vata roz prelingându-se lipicios pe asfalt
pe pietre pe rigole și cu ciudă
iar aerul plutind în nori în jos spre trotuare
și totuna cu timpul, la fel de mâlos și nemilos
și la fel de fierbinte ca flăcările iadului ajunse la noi
și noi, noi prelingându-ne toți și la fel, egali și uluiți pe străzi
arătând ca niște cadavre aburinde
cadavre în căutare de apă în căutare de umbră
ținând în mâna stângă coroana de spini
ca pe o medalie ca pe o izbândă
coroana de culoare maro-roșcat și de spini

de la strașinele roșii ale caselor pustii
se prelinge ca o miere fierbinte
soarele topit amestecat cu cer
amestecat și cu aripile lui Icar mai ales
aripile lui de ceară fortificată cu lut
și cu nuiele lungi și subțiri de alun

sub vișinul uscat de la poartă
o roată veche și bolnavă, o fostă roată de căruță
cu lemnul ars sau putrezit
și cu obada roasă de rugină și timp
își poartă crucea ca pe o redută