Morți invers fardați cu gri și roz

Morți invers fardați cu gri și roz

Pe ulița mea de o vreme se insinuează în noapte un bărbat cu părul lung și alb cu sufletul și ochii căprui mâncați de molii cu întunericul căzându-i lent pe degetele picioarelor desculțe păşeşte adânc și apăsat pe sub pomi căutându-și habotnic trecutul deși stă totuși ascuns în spatele ochilor lui ca în spatele unui zid unei stânci și nimeni nu pătrunde doar eu ce mai reușesc să-l privesc prin fereastră și prin ochi și curios și nu știu de ce în noaptea asta nu i-am mai văzut umbra sau poate nici nu a avut sau poate el e chiar umbra mea pierdută de mult pe când am încercat să trec pe sub întuneric în moartea de sub crengi acum mi se mai și face teamă o femeie tocmai a trecut portocalie în zbor pe deasupra grădinii unduindu-și provocator și roz șoldurile albastre iar brațele îi erau aripi și loveau aerul ca un lopătar în același timp păsările mari de noapte făceau cercuri din ce în ce mai mici pe deasupra brusc femeia a dispărut ca un gând apoi păsările s-au întors să mă păzească prin aceeași fereastră să nu alerg cumva către bărbatul cu părul lung și alb care îmi tot dă târcoale pe sub întunericul de pe ulița mea în timp ce pe cer se adunau tot mai mulți nori când gri când roz când plini de întuneric.

Îi tot strigam bărbatului dar nu știu de ce nu înțelegeam ce-i zic și vocea îmi era mută apoi ușor ușor mi-am revenit și am început să-i strig că el e eu și că eu sunt el și că ne-a despărțit pe furiș de-o vreme moartea deși vocea îmi suna limpede în mine, suna la fel de limpede ca un cleștar totuși nimeni nu mă mai auzea nici măcar moartea care era când verde când roz când plină de grație și de întuneric.

Încă de când m-am născut chiar de la prima clipă, am simțit între coaste niște forme rotunde de femeie și în în felul meu de copil m-am bucurat pentru că am crezut că încă două țâțe în plus va însemna mult mai mult pentru pofta aproape interzisă de a molfăi niște sfârcuri mari și tari de femeie tânără, mult mai târziu am aflat că ceea ce am simțit între coaste se va naște ceva mai târziu, că această femeie îmi e hărăzită și ține numai de mine să te întâlnesc și să rămânem împreună, cum ai ajuns în satul meu, în casa noastră te-ai apucat să croșetezi iarba, două fire pe față două pe dos și până la urmă asta a fost toată întâlnirea noastră, deși ceea ce se întâmplă între noi este iubire, așa și cum bătăile inimilor noastre speriate ne tulbură încă de dinainte să le auzim, cred că ție îți e frică în primul rând de certitudini și oricum mă îngrijorez la maxim că ce ne vom face dacă deja știm totul încă de la început.. am dat de curând în debara de multe amintiri, multă maculatură și un cadavru.