ACOPERIȘ 5

asistentele cu buton și coc zuruind pe coridoare din încheieturi acolo unde gândacii supraponderali lăsau urme apoase în aer iar crăpăturile erau pline de stafilococi aurii de cloroform și streptomicină clorofila zvâcnea din pereți brațe subțiri șerpi verzi câte un bolnav se trezea deodată șuierând ce blânzi par bolnavii în fără de lumină lumea obscură din spital cu scările ce duceau la cer umbra mea încă mai era lipită pe peretele din biroul asistentei șefe, asistenta șefă fără sutien sub halatul străveziu pătat de tot felul de mirosuri mă pândea să mă vadă trecând din salon spre baie nici nu apucam să intru când mă și plesnea cu palma puternic după ceafă și mă pomeneam înghesuit până sub duș gâfâind apoi scotea de undeva o hârtie și-mi recita ultimele ei poeme obscene scrise în ritmul trohaic până o podidea plânsul plângeam amândoi cu sughițuri apoi fiecare ne aranjam hainele mecanic fără să știm că în larg vapoarele se înecau unul după altul că din cer ploua cu păsări subțiri eu mă uitam părăsit în echer între spații aveam un concurs care bolnav stă mai mult nemișcat ne antrenam pentru moarte ce mort e ăla care transpiră sau clipește din ochi prin salon fâlfâiau asistentele fără trup și doar un halat un cărucior și o seringă cu ser rătăcind prin salon mai rămăsese din fiecare asistentă din spital

niciun doctor nu mi-a ghicit boala leacul bântuiam prin spital otrăvit ori dormeam somn necuprins sub cerul funebru loveam speriat cu picioarele în burta nopții, eram prins ca într-o menghină poate că nici nu eram născut