ACOPERIȘ 3

locul în care nu se întâmplă nimic dacă nu ești atent nici nu știi dacă e noapte sau zi patul meu perna mea casa brațele mele gândurile zborul prunii toate au încremenit într-un asfințit când pe cer străluceau și soarele și luna în același timp parcă se țineau de mână și zâmbeau senil doar moarte mai putea să ne surprindă  poate și cucii fâlfâind sublim despicând în felii subțiri miriștea dimineții scăldată de rouă cât de departe pari a fi cu sânul picurând peste icoane viață și lapte de mamă rănită într-un târziu ne prindem de mână degetele mele încolăcindu-se tandru peste degetele tale într-o îmbrățișare tainică fericită mirosind mirosul acela unic de iubiți și toți în jurul nostru înnebuneau brusc și locul în care eram prindea deodată viață și se colora cald a uimire și speranță piciorul meu cu o mie de brațe

noi eram la fel de săraci în speranță necunoscuți încercați de dorințe nedorințe în schimb ne eram unul altuia gândul lasciv subțire ferma de fluturi era cuibărită sub coastele noastre iar întru fericirea noastră păsările și iarba și ochii de lup s-au albăstrit deodată vântul ne purta șoaptele pe deasupra mării departe de multe ori mă cățăram în delir pe creasta muntelui Venus până când ți-ai tăiat părul scurt și ai scris pe nisip adio și ai plecat la pol în vacanță