Locuitorii
nu știu dacă ți-am spus
dar în lumea mea se merge invers
adică în mâini
și avem toți frunțile julite de pietre și de timp
când se roade carnea după falangele degetelor
le desprindem de noi și le facem fluiere
ca apoi strânși în jurul focului
să cântăm din ele
cu bucurie uneori dar și cu ciudă
– să ne auzi cum urlăm din degete /parcă a moarte /poate a durere!
de cum intrăm în această lume
ne dezbrăcăm în grabă
hainele lumești
altfel ne-ar arde carnea
și sângele
în goana nefirească a cailor verzi
cineva mi-a vorbit despre
cimitirele zburătoare din est
cât să mă obișnuiesc
cu aerul tare de acolo din înălțimi
cu vecinul orb
sau cu celălalt vecin
vrăjitorul de cuvinte
și cu mâinile legate strâns
cu sârmă la spate
Stratan spunea că a venit odată
moartea la el și i-a dat un sac
– Macină vorbe și umple-l, i-ar fi zis
de atunci a umblat tot timpul
cu o piuă în mâini
și când obosea
se așeza la umbră de prun
și zdrobea grâu pentru colivă
zdrobea și vorbe de duh
și multe cât mai multe necuvinte
2 comentarii
Carmen S.
Îmi place această lume pe dos care se naște încă din prima strofă parcă prea brusc dar în același timp de mare efect, probabil că aici era miza după primul vers foarte familiar: nu știu dacă ți-am spus, și mintea mea îl ia chiar ca fiind auzit la telefon, începe o poveste inedită cu oameni care merg în mâini cu frunțile julite. Imagina aceasta răsturnată dislocă și ea și invită la o citire curioasă a poemului.
Cineva mi-a vorbit despre cimitirele zburătoare din est/ cât să mă obișnuiesc cu aerul tare al înălțimilor.
Dinu Constantin
Îmi place foarte mult poezia, de fapt îmi plac toate poeziile scrise de dumneavoastră și mă bucur foarte mult, ca slobozean, că după Dinescu, orașul meu propune un alt poet de cel puțin aceeași forță ca Mircea.
Felicitări, Maestre!
Foarte, foarte frumoase versurile:
„…în lumea mea se merge invers
adică în mâini
și avem toți frunțile julite de pietre și de timp
când se roade carnea după falangele degetelor
le desprindem de noi și le facem fluiere
ca apoi strânși în jurul focului
să cântăm din ele”
Am auzit că sunteți bolnav, vă doresc multă sănătate și viață lungă, mai ales că mai avem nevoie de dvs. și de cărțile pe care le veți scrie!
Dinu CONSTANTIN