Despre moarte nimic

se pare că timpul a aparținut morții
încă de dinainte de Dumnezeu
și moartea l-a purtat după ea
legat cu aceeași sfoară
e adevărat am o funie
mai bătrână decât timpul
și nu știu ce să fac cu ea

mie moartea îmi pare
o femeie de treabă
m-a invitat odată acasă la ea
fără să știu cine e
abia mult mai târziu
când mi s-a arătat
pentru a doua oară
am înțeles unde am fost
cum îți spuneam
m-a invitat în casă
am băut o cană de ceai
și am mâncat fursecuri
apoi mi-a arătat apartamentul
era la etajul doi cu fața spre școala de fete
cel mai mult și mai mult
mi-a plăcut întunericul din el
apoi liniștea și aerul rece

anul acesta florile au evadat din pomi
zici că sunt păsări călătoare
zburând spre sud
și nimeni nimeni nu înțelege
de ce