Glissando

cu cât mă uit mai atent la mine
cu atât mă cutremur mai mult

sunt doar o versiune nereușită
nu ceea ce mi-am doream să fiu
e ca și cum m-aș recompune
în cântecul păsării
și cu fiecare răsărit de soare
sunt mai trist
și parcă niciodată nu am iubit
atât de durut
tot fâlfâind în mijlocul focului
în floarea de crin

mereu mi-am dorit să fiu altul
așa cum spune Mușina
și eu am plătit înainte de a mă naște
pentru o altă destinație
și nu am reușit
acum am plătit înainte de moartei
pentru eternitate fie ce o fi

în fiecare ne crește apocalipsa
ca o gâlmă
unora la subsuoară
la alții pe umăr
doar mie în ceafă
și ca să scap mi-ai tras un glonte
de gheață

în fiecare dimineață mă trezesc
într-o oglindă
iar noaptea mor în altă oglindă
și tot așa îmi petrec viața
alunecând din oglindă în altă oglindă
până mă subțiez și dispar
fără urme

cu cât e noaptea mai lungă
cu atât sunt mai trist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *