Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Glissando

cu cât mă uit mai atent la mine
cu atât mă cutremur mai mult

sunt doar o versiune nereușită
a ceea ce mi-am dorit să fiu
mereu mi-am dorit să mă recompun
în cântecul păsării și nu am reușit
și cu fiecare răsărit de soare
sunt tot mai trist
și parcă niciodată nu am iubit
atât de durut
tot fâlfâind în mijlocul focului
în flacăra de crin

în fiecare dimineață mă trezesc
la mine în oglindă
ca noaptea să mor
împușcat în tâmplă
la tine în suflet
și tot așa îmi petrec viața
alunecând din oglindă în altă oglindă
până mă subțiez și dispar
fără urmă


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *