Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI Într-o dimineață de duminică, prunul bătrân din grădină mi-a cerut să-i aduc un scaun. — La ce-ți trebuie? l-am întrebat. — Aștept un musafir. — Și unde vrei să-l așez? — Sub mine. I-am adus un scaun de bucătărie, cu spătarul puțin crăpat. Prunul l-a privit cu nemulțumire. — N-ai unul mai bun? — Pentru cine? — Pentru un mort. — Atunci e destul de bun. — Tu nu înțelegi nimic din ospitalitate. Am lăsat scaunul lângă trunchi și m-am dus să-mi beau cafeaua. Când m-am întors, pe scaun stătea un bărbat cu ochelari, îmbrăcat într-un costum cenușiu. Avea o servietă pe genunchi…