Neliniști metafizice

Revista NEUMA Nr. 5-6/ 10 iulie 2024

Într-o atmosferă a neliniștii metafizice Petre Ioan Creţu dezvoltă în acest nou volum de poezie, Blues pentru un hidrant roz, Editura Neuma 2023, un peisaj roz-cenușiu, abordează teme ce nasc mii de întrebări… Autorul pendulează între atunci, acum şi cândva, dragostea, viața, moartea, coexistă sub auspiciile tristeții „despre care nu poți scrie decât din interiorul ei. Din ea nu ai nicio şansă să scapi”. În nuanţe surprinzătoare, cuvintele iau forme noi, originale, inovaţia reprezintă la Petre Ioan Crețu receptarea diferită, mai intensă a realității. Poezia sa propune o nouă coerenţă a graiului, alăturarea elementelor neasociabile creând noi raporturi lingvistice. Marea majoritate a cuvintelor utilizate în construcții şi asocieri neobișnuite sunt creatoare de imagini ce se recompun pentru a defini o stare: plictisit şi trist plimbam cu mintea / printre mese lucruri stupide / nu ştiu când şi de ce / te-ai așezat lângă mine / când să mă uit mai atent tu deja dansai / şi s-a făcut dintr-o dată linişte şi nu înţelegeam/ apoi ai plecat fluturând o eşarfă  /parcă a păcat parcă a vină.”

Poemele sunt supuse unui tratament de constrângere prin absolutizare, versul are o dinamică specială oferind o ipostază nouă, mereu provocatoare. Spirit dominat de fantezie, dar şi de drame sufleteşti care i-au jalonat existenţa, poetul cultivă conceptul sentimentului tragic, unde simțirea rănită transmite zădărnicia lucrurilor, dar oferă, în plus, împotrivirea vehementă, lupta cu mușcăturile vieții. Poetul transformă o realitate brutală în poezie, o descompune în elemente spre a o recompune apoi într-o nouă ordine a lucrurilor, aceasta fiind recuzita sa metaforică. Investighează latura precară a existenței umane, scoate la lumină adevăruri crude: nu-i aşa că-ți vine să te întrebi/ despre sensul existenței/ despre rostul tău de bețiv/ cu timpul irosit de zbaterea pleoapelor/lovite de lumina rece violet/ a neonului din crâșmă?”

Stările subliminale sugerate, îmbinate inspirat, transformă poezia într-un discurs al conștiinței, cu impresii, presentimente, stări de vis, teamă de moarte: în sufletul meu latră un câine/ şi totul se destramă. În jur/ trec curcubeie unul câte unul/ […] se face linişte roată/ şi alb se face la mine in soartă/ acum mai bate/ şi moartea puternic la poartă// oare de ce zidul acesta/ crescut înalt/ e ultima mea vamă de care mă lovesc/mereu cu teamă şi nu se mai destramă/şi nu pot să trec/ stop cadru prins în ramă.” Da, stop cadru…pentru că realitatea este prea dureroasă, stop cadru pentru că timpul și timpurile lovesc fără milă în tâmpla poetului şi el poate deveni echivoc, confuz chiar… Atunci, tema beției dobândește o perspectivă filosofică, cea care opune aburii eliberatori ai alcoolului neîmplinirilor, suferințelor de tot felul, efemerității omului în lume.

Poemele deznădejdii, ale beției sunt teme preferate de Petre Ioan Creţu, tratate şi într-un volum anterior Recviem pentru o roată bolnavă mintal, ele oferă perspective care au fascinat de-a lungul timpului scriitorii şi cititorii, deopotrivă. Ce are, in plus, Blues pentru un hidrant roz? Îmbină dragostea autorului pentru rafinatul blues – in acordurile căruia înflorește admirația, iubirea chiar pentru eternul feminin – cu nevoia de a fi el însuși subiect al viciului beției, aceasta fiind modalitatea de a evada, măcar temporar din realitate – totul pe fundalul sordid al tavernei.

Departe de a fugi de adevărurile grave, autorul respinge compromisul, poezia sa este un strigăt al spaimei de mediocritate, fiecare fibră vibrează exasperată de întunericul în care se simte plonjând ireversibil. Prin tot ceea ce scrie Petre Ioan Creţu este o spiritualitate sufocată de propria temniță sufletească, din care țese pe teme de blues pentru un hidrant roz poeme care proiectează realitatea într-un orizont nou, sub semnul contradicțiilor, prin limbajul expresiv al simbolurilor.

Evelyne CROITORU