Nuntă în zori

Cât de sfioasă pare moartea
așa, cu broboada pe ochi
cu degetele mâinilor umflate de trudă
și ținute în poală smerit
sub care
nici nu se vedea coasa ascunsă
coasa tocită de viețile bărbaților tineri
eu cred că moartea a îmbătrânit
de prea multe ori am văzut cum i s-a urâțit fața
apoi așa cu brâul de lână peste coapsele dure
nici nu zici că e mireasă
mireasa mioritică de dincolo de viață

– în nopțile de Sânziene am văzut
armate întregi de bărbați cu pieptul înainte
cum intrau în moarte drepți ca niște stânci
și cu zâmbet pe buze

Am văzut și flori murind
apoi cum se întorceau
în trecut în starea fragilă de germen
așa sfârșesc florile de obicei
neștiute în umbră
despre flori se mai spune că nu mor în zadar
vin ielele la marginile nopții
și își dau cu pistile pe buze
pe la subsuori
să miroasă fatal a târfă de lux
până în zori.

Categorii

Lasă un răspuns