Despre imperfecțiune și gestionarea existenței omului în univers

Dacă omul ar avea amândouă mâinile libere, ar face prea multe greșeli adică de două ori mai multe, mi-a zis vecinul peste gard. Gândește-te, a continuat el arătând cu mâna liberă spre un nor care picotea plictisit pe cer, cu o mână legată, eu sunt forțat ca din noianul de lucruri pe care ar trebui să le fac, să le aleg doar pe acelea despre care se presupune că ar fi esențiale. Nu pot să fac totul, așa că las viața să curgă pe lângă mine, fără să o tulbur cu lucrări și întrebări idioate. Vecinul vedea în mâna legată la spate un fel de arbitru al libertății și al alegerilor pentru că întotdeauna existența a precedat esența. Omul ca să fie fericit, mai zicea el, ar trebui să aibă un mic beteșug, pentru că altfel ar avea prea mult timp liber și ar fi tentat vasăzică să schimbe cursurile apelor de pe pământ sau să dea jos stelele de pe cer și să la înhame la plug, etc. și s- ar strica echilibrul și ordinea în univers.

El a ales să fie om doar pe jumătate lăsând restul lucrurilor în grija altor jumătăți de oameni.