Om fără destin

rătăcesc fără rost
dintr-un destin în alt destin
dintr-o stare în altă stare
dar mai ales
din eșec în alt eșec
și altceva nu mi se întâmplă

niciodată nu am ajuns
până la capăt
niciodată nu m-am împlinit
mereu nefericit
dar de fiecare dată
plin de speranță
într-un nou început
care mai mult ca sigur
se va dovedi
o altă încercare eșuată

sunt prins în pântecul iernii
ca într-un cocon
cred că îmi voi lua inima în dinți
și voi bate la ușa secretă
închisă în mine
ușa pe care demult trebuia s-o descui
dar nu am avut nicio șansă
pe unde să pot zbura
ce vânt puternic
sau să mă afund tăcut
în plictisul morții
și nu voi mai spune nimic

iubito cumva de mai poți
scoate lumina din mine
și dă-o la toți

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top