Gnoză

poate îmi scrii și mie
o poem, îți zic
unul mic, mic, mic
acolo un te iubesc
și neapărat măcar un dinte
am cam rămas fără ei

mai degrabă îți cânt la pian
îmi zici și tu să bați toba
ca pe o tinichea
până când i se umflă
o gâlmă
îți aprinzi o țigară și taci

sufletul tău
ca o casă fără ferestre
în care cineva mă silește
să dorm
și unde nu vine nimeni
să bată în perete

sufletul meu un maidan
bântuit
unde pasc
două capre și o gâscă
știu sigur chiar
că are elice
și care
în fiecare dimineață
se învârte atât
cât să nu se usuce
și să pice

3 thoughts on “Gnoză”

  1. Surprinzătoare versurile dvs și mă bucur foarte mult pentru că am reușit să iau contact cu aceste poezii

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top