Prăbușeală, licurici și furnici roz

acele îmbrățișări din care
ne hrănim zile întregi
ca apoi o ploaie să ne lovească
crunt peste mâini
și lumina din ochi ni se sparge
și plutește în jur
ca niște biluțe roz de săpun
ca apoi să se lipească de norii de fum
uneori de hidrant alteori de scrum

rămâne viu doar drumul
drumul care duce la același bar
adevăratul spectacol abia aici începe
în barul unde nopțile
recit în gând poezii
și-mi cântă Tom Waits la ureche
din gramofonul hârjâit

privesc cum pe dușumeaua veche
aleargă nebunește mii de furnici
furnici cum nu am mai văzut
și podeaua încă se mai vede
că a fost vopsită odată cu vopsea bleu

cum se face dimineață mă prăbușesc
iar buzele mi se lipesc și strivesc
de podea ca într-un sărut
în palma mâinii stângi
simt bănuțul și mă liniștesc
în timp ce într-o gară pustie
iubita mea citește Bukowski
și scrie poezie