Răni viitoare
cum stăm noi pat lângă pat
în sala de așteptare
cu viețile părăsite în grabă
și aliniate frumos
pe raftul de la intrare
cât de cumplită
e veșnicia așteptării
apoi viața viitoare
un nou început
rostogolindu-se implacabil
peste toate amintirile
și neputințele
și bucuriile trăite
apoi am să te uit
cu nepăsarea
și inocența noului născut
2 comentarii
Cristi
Triste răni, frumoasă poezie!
Felicitări!
Adela
Îmi place foarte mult poemul. Felicitări dle Pic și la mulți ani!
Adela