3. Călătorul dintre morți – curățătorul

nu știu cum dar m-am trezit zburând, așa, deodată
de la moartea mea întâmplată
către o altă moarte
ce stă să înceapă
zborul acesta ca o vibrație rece
aripă de gheață
se întâmplă numai în somn
somnul acela care ține trei zile pe pământ
în cer o veșnicie
și unde
tristețea din sufletul meu
înflorește a lumină
lumina e gândul lui Dumnezeu
strălucind prin toți ochii lui îngerești

curios e că nici nu-mi simt trupul trupul lumesc
ce știu e că trebuie să spăl
sufletele celor morți
trei zile la rând
mi s-a dat un burete și un fel de tomberon
pe care îl împing din moarte în moarte
din păcătos în păcătos dintr-un somn în alt somn
și de pe pământ se aude cântând
un vechi saxofon

mai știu că toată suferința
adunată din tot felul de singurătăți
e în fapt smerenie și că trebuie să mă supun
să îndur fără crâcnire
fără să aștept vreun răspuns
câtă tristețe poate să-ți încapă în suflet
se mira cineva, uitându-se la mine
cât pustiu câtă vină

– unde sunt asistentele cu acele lor mov
din care spitalul picura somn
ce tragic sunau pașii lor pe holurile pustii
femei croșetă cu părul trist
împingând cu zgomot căruciorul șchiop
cu aspirine feșe alcool destine și un creion

altfel timpul îmi trece greu
tot împingând tomberonul
și zborul din suflet la alt suflet
îmi e tot mai târșit mai obosit
și lacrimile mi se preling grele
de pe obraz
în sicriul din lemn ieftin de brad