Sărmana Evlyn Roe

îți simt pe gât
strânsoarea delicată a braţelor
ca o adiere de vânt
și se face dintr-odată
noapte în așternut

într-o monstruoasă conspirație,
șoldurile tale imense
înfăşurate
în mătasea moale a sorţii

fabuloase îți sunt cizmele zburătoare
picioarele tale adevărate coloane
și tu agățată cu ochii de cer
îmi zici ia-mă monșer

munţii sunt gata să arunce
peste inima ta avalanșe năuce
și bulgări de gheață
umbra gurii tale adevărate crevase
și eu aruncându-mă dezamăgit
în prăpastie îți dau cu flit

deodată văd apropiindu-se moartea
dezarticulată și lipită de întuneric
bolborosea ceva despre o corabie
apoi a rostit clar
„sărmana Evlyn Roe”
și s-a făcut iar frig în noi
și a uitat să mai plouă

ca o flacără mare
brațele tale
o armată de zâne solzoase
mă împresoară și mă cucerește
să trăiți am capitulat
urlu în gura mare din pat
o, tu Evlyn Roe