Petre Ioan Crețu

(Fragment din romanul „ADHD. Jurnalul unui păcătos”)   Mângâie-mă pe suflet ți-am zis și tu ți-ai retras brusc brațul în umăr ca apoi să se desfacă în aripă neagră și să zbori.   Te visam deși nu mai știu dacă tu ești femeia din visul meu sau erai doar visul din femeia mea sau poate o umbră rătăcind haotic pe holurile spitalului municipal în timp ce uruiau roțile dințate din ceasul de aramă și cu cuc un zgomot de trecerea timpului doar pasărea era vie și năucă și mă întorceam mereu la visul meu cu femeia lățită pe ochiul meu stâng stătea tolănită și lipită de retină în acest timp…