Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Cimitire crescute subraț

oricât de mult m-aș strădui
nu-mi cresc aripi
și asta mă întristează
și-mi bântuie timpul și somnul
în fiecare zi

mi-a spus odată un înger
beam amândoi vodcă
la bufetul din sat
făcea mai mereu cinste
eu îi recitam versuri
până adormea
mi-a zis că m-a văzut
în registrul unde sunt trecuți
cei cărora le vor crește aripi
ba că eram printre primii
și că el ar fi trebuit să mă învețe
să zbor frumos și înalt ca un pește
mi-a arătat și un fel de înștiințare
scrisă caligrafic pe o dischetă

îngerul meu avea
un picior mai lung
și subțire
avea și cimitire
crescute subraț
mai avea subraț două cărți,
o păpuşă de cârpă
cu păr castaniu
și o sticlă cu vin în mâna dreaptă
pe care o flutură
ca pe un steag pe redută
bairam

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up