Femeia din vis

te visam deși nu mai știu dacă ești femeia din visul meu sau erai visul din femeia mea sau doar o biată iluzie pierdută pe holurile spitalului municipal

uruiau roțile dințate din ceasul de aramă și cuc un zgomot de trecerea timpului doar cucul era viu și năuc eu mă întorceam mereu la visul meu cu femeia lățită pe retină ceasul măcina cinic sărutul ce abia stă să vină mă arunc în tine femeie să mor să mă nasc să mă păzesc de frica din mine și tu picurai peste mine lumină din degetele tale subțiri

cu gândul la tine de prea multe ori mă fâstâcesc roșesc și transpir brusc o transpirație verde uneori roșie de cele mai multe ori cenușie și lină

părul îți era când blond când negru tăciune împletit în cozi și eu întins peste ape ca un pod tot fluturam din mâini disperat să le-nnod buzele îți erau carne crudă ochii șerpi erai frumoasă nebună divină

explozii lumini și inimile noastre încă tinere în spitalul meu și mă jucam furios cu degetele pe tastele vechiului laptop te caut în rețeaua cu biți unde eram niște umbre și străluceam argintiu depărtarea dintre noi se comprima ca să te găsesc și atunci te voi mușca adânc de umăr ca din mărul din cer șoaptele mele tainice curgeau pe desktop înnebuneam amândoi
tușim pe ascuns tu ți-ai uitat tăcerile și unghiile în mine eu doar uimirea fiului încă nenăscut ce crește în tine

când mă trezesc mi-ai spus să nu-mi pară rău a fost doar un vis femeia plecase demult din visul ei deja s-a acrit

am să-ți scriu în visul tău o erată: cum că spitalul a fost închis

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top