În drum spre acasă cum nu am mai avut

M-am născut așa cum se nasc oamenii de obicei apoi mi-am trăit viața și soarta sub semnul tristeții pe care la început am purtat-o cu demnitate apoi cu timpul am învățat să o ascund rușinat sub cămașă acum mi-a devenit ca o cocoașă pe care o port din ce în ce mai greu în demersul zilnic să mă ascund uneori încerc chiar să zbor oamenii intră și ies în viețile noastre familiile se schimbă și e greu și e trist și mereu îmi aduc aminte de momentul rar care ni s-a întâmplat și nu trebuie să-ți pară rău că voi pleca viața îți va oferi în continuare multe alte lucruri minunate te rog doar să nu uiți ce am avut frumos împreună construiește peste ce am avut noi și fă zborul mai înalt și fă-l mai maiestos și în felul ăsta să pot să fiu și eu acolo și să mă pot bucura și să pot să te văd fericită și mereu să-ți aduci aminte că ai avut norocul să fii iubită cum puține femei au fost și ori de câte ori vei ridica ochii pe pereții acoperiți cu lumină colorată cu bucăți din sufletul meu cu sângele și cu carnea mea amintirea mea să-ți umple sufletul cu bucurie și ochii cu lacrimi la fel ca și atunci când vântul și păsările cucii mai ales îți vor murmura bluesul roz cântat cândva pe Caisului doi și mai vreau să știi că atunci când îți va veni și ție vremea te voi aștepta sub salcia ascunsă după un nor și-ți voi presăra drumul și iarba cosită de tine sau scaunul alb din plastic cu petale de trandafiri roz și mov și te voi aștepta cu un măr în mână un măr cu miezul roșu din copacul sădit împreună cu atâta dragoste cât nu ne-am putut închipui și în felul acesta s-a închis și a douăsprezecea petală a acoperișului de deasupra mormântului de pe Caisului doi este acea petală lăsată dinadins liberă să poată pătrundă prin ea și vântul și ploaia și moartea și închizându-se s-a închis în fapt soarta și viața după ce însăși existența noastră căzută în genunchi imediat ce s-a sfârșit teribila lecție despre cerc a lui Nichita și și vom împreună toată moartea.

Orice s-ar întâmpla în viitorul nostru îi vom face față împreună, așa suna jurământul nostru făcut în timp ce goneam pe autostradă pentru prima dată în drum spre casa noastră în drum spre acasă cum nu am mai avut niciodată.