Poemele săptămânii uitate,  Poezie

Pieziş de-a lungul unui gând

întotdeauna mi-a plăcut
să mă uit la tine pieziş
aşa într-o dungă de verde de mov
o armată de degete fierbinţi
mă cutreieră
cheamă-mă îți zic
iar aripa ta
gheară sângerie se făcea
părul fuior de cânepă
hei
pierdut într-un colţ de suflet
pierdut și el de alte suflete
necăjite
te înţepam c-un crin ruginit
în ochiul tăcut
apoi îţi scrijeleam numele pe tâmplă
femeie chircită sub sărut
ca sub osândă
umbră strivită sub frunze
dragostea mea de sfârșit

cum treceai tu subţire şi înaltă
cu strada în piept
se umplea lumea de tine
și cum ca o nălucă scânteiai
în drumul tău
iar pietrele se fereau din calea ta
să nu te doară cumva pasul

până şi în somn se face prea târziu curând

P.S. Imaginea reprezentativă este o joacă de-a mea, un desen peste o imagine de pe net…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up