Mirare

de cum m-ai văzut
sufletul tău a înflorit
stăteai așa chircită sub vânt
și doar suspinai
a înserare
cu privirea agățată curios
un colț de zare

îmi păreai foarte ciudată
așa îngropată adânc
în carnea ta
de femeie îndelung zbuciumată
și atât de străină erai
pierdută în casa ta
casă imensă străină și rea
și care avea
rătăcit pe hol un pian
și un acordeon peticit
cu buline mov

pe ulița mare
toate tramvaiele se retrag
sub pământ
unde ne duce pe fiecare
soarta și drumul crunt

de cum te-am văzut
sufletul meu a tușit cu sânge
deși brațele mele au îmbobocit
apoi au dat în floare
și am început
să ne întâlnim la tine
în fiecare seară
și să ne vindecăm unul pe altul
de dor de aer de floare

iar la sfârșit
de fiecare dată luminăm înalt
și drept ca o lumânare
apoi adormim
și dormim cum putem fiecare