No man's land,  Poezie

Omul cu luna în poartă

la mine a venit un înger
într-o seară
ținea o lună în spinare
și vroia să mi-o vândă
poate ar fi trebuit
să-i cumpăr chestia aia
ciudată din spate
care-i creştea întruna
ca un cancer absurd
imens şi lunatic
dar nu aveam bani
şi luna se făcea
cât luna
îngerul abia se mai zărea
de sub ea
după un timp
supărat mi-a trântit-o în poartă
și de atunci
în faţa casei mele
creşte o lună
şi toţi mă ocolesc

de un timp pe cer
nu se mai zărește bătrâna lună
și toți din sat cred
că eu sunt de vină
și că o las să sângereze
în uluca din gardul
din fața casei mele

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *