No man's land,  Poezie

În nopțile de luni de miercuri și joi

uite cum strălucește
lumina ochilor tăi
până și în cer
sau poate sunt doar
câțiva îngeri beți
hălăduind pe boltă

în nopțile de luni
de miercuri și joi
vântul se joacă
cu părul tău blond
în celelalte zile mă chemi
să stăm nemișcați
la marginea lumii
apoi să ne legănăm
brațele
ca și cum am zbura

străine de noi
zilele devin tot mai puține
știm bine asta
dar tot ne zidim
cu aceeași îndârjire
fiecare
în propriul copac
și cât mai departe se poate
unul de altul

până și vorbele
ne sunt bolnave
de metastaze friguri ciume
sau alte boli cumplite
am păstrat în mine
câteva cuvinte
pe care să ți le spun
înainte de moarte
dar nu le mai știu
iar mâine vine în zori
medicul șef
să ne vaccineze
să ne vaccineze
să ne vaccineze

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *