Necuvintele toate graba din noi păsări rude păsări sure

unde chemarea sângelui
viscolește zăpezi teribile
în trupurile noaste
revoltate
și obosite de trudă
dar privește și cum
îți sfâșie plânsul
uf, mereu dar mereu
și cu multă durere
îmi va fi dor de tine
și primăvara
asta e sigur
nu o să mai vină

ca niște felinare
de aer
tremură carnea în răni
tremură și viermii
colcăie în sânge luna
și frig se face întruna
și fără rost
focul nostru înghețat
păstrat în amintire
și casele uite, casele
cum se revoltă
în zborul lor
ca niște aeroplane
și cum huruie de zor
din acoperișuri

se mai aud în noi
și cântece și suspine
orații de nuntă
cântate de un pianist orb
și de-o cântăreață
închisă c-un luceafăr
de-o viață
într-un cub de zahăr
apoi privirea ta
căzând pieziș
și rece și mută
privirea ta înlăcrimată
ca de ciută
flutură a moarte
flutură a ciudă

cad în genunchi
îți cuprind disperat
picioarele ude
adio adio adio
se aud din cer
triluri și murmure
de păsări rude sure
și brusc a împietrit
și a albit
biata pădure