Petre Ioan Crețu - Privește cât de frumos dorm degetele mele pe sânii tăi % %
Poezie,  Tulburarea nimicului

Privește cât de frumos dorm degetele mele pe sânii tăi


 

    „O poezie de dragoste intensă, senzorială, în care tandrețea și vulnerabilitatea se împletesc într-un tablou delicat și intim. Versurile explorează apropierea dintre el și ea cu o delicatețe profundă și fragilă.” Kranitz

 

În fiecare noapte te visez în bucătărie cum stai la masă și vorbești cu mine așa cum vorbești mereu oriunde ai fi, de fiecare dată când te visez se întâmplă ca afară să plouă și în lumina felinarelor din visul meu picăturile ploii se văd urcând cu viteză la cer și nu mă mai satur să te privesc .

 

Tot în vis îți văd buzele cum șoptesc cuvinte neînțelese și te mai văd cum dansezi în grădina plină cu pruni care au toate crengile pline cu flori apoi mă văd cum îți mângâi ochii și te țin de mână și stăm ascunși în spatele vorbelor misterioase care curg de pe buzele tale și câteodată plâng de bucurie altădată plâng de tristețe și nu mă mai opresc niciodată să ascult chiar dacă, cu cât ascult mai mult cu atât sunt mai nedumerit și toate aceste lumi dezvăluite mă împietresc și odată ajunși aici în visele mele se stârnește o furtună însoțită de țipete înfricoșătoare și ne trezim amândoi tulburați de picioarele și mâinile și ochii, miile de ochi îngroziți si alte bucăți de trup desprinse din oameni care se învârt halucinant în jurul nostru și stăm nemișcați și îți strig numele cu speranța că voi putea să te păstrez și brusc îmi amintesc cum dansai în grădină în timp ce îți cântai sau cum stăteai ore întregi sub salcia din fața casei privind grădina printre crengi și nu-mi mai rămâne decât să aștept începutul unei alte vieți în care să nu te mai las niciodată să pleci – acum doar privește cât de frumos dorm degetele mele pe sânii tăi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *