Roata din suflet


Recită scriitorul Lucian Dumbravă.

Felicitări!

Rostirea lui este foarte frumoasă și îi mulțumesc mult. 

în sufletul meu este o roată
încă dinainte de a mă naște
a avut-o și bunicul
se pare că
stră-străbunicul a purtat-o
pentru prima dată
era un fel de roată de rezervă
ori de câte ori se rupea roata la căruță
se dădea în spate pe furiș
și scotea pe sub piele
roata cea bună
îi era rușine să nu-l vadă careva
și să râdă
să zică uite ce i-a crescut lui ăsta în suflet
o roată,
de parcă nu putea să-i crească
o damigeană cu țuică
sau o nevastă frumoasă
stră-străbunica
nu era o femeie arătoasă
dar era bună la suflet și harnică
ca un făcut toate nevestele bărbaților
din neamul meu au fost urâte
dar femei blânde și la locul lor
iar copiii lor semănau cu bărbații
copii frumoși

de curând am fost la doctor
mă durea singurătatea să mor
i-am spus că am
din strămoși o roată
în suflet
că tot crește
și nu știu ce să mă fac
bineînţeles că nu m-a crezut
m-a internat cu forța
m-a legat cu feșe de pat
mi-a făcut tot felul de raze
injecții filme și tomograf
și mi-a zis că am cancer
o tumoare uriașă
undeva în zona de sub coaste
i-am spus că e roata
și că bunii mei o scoteau la horă
o plimbau prin curte
și ea roata era mereu tânără
plină de viață
și că eu am uitat cuvintele cheie
și n-am mai putut să-i arăt lumea
să-i mângâi spițele obada
cine știe poate o fi murit de atâta singurătate
așa că scoate-o doctore
și hai să o îngropăm cât mai repede
sub un cireș turmentat
că e lună plină și e mare păcat

Categorii

Lasă un răspuns