Corpul tău șerpuind

corpul tău se răsucește amețitor
în fiecare duminică
de cum te trezești
aerul din jurul tău se încarcă electric
scânteind antisimetric

și de fiecare dată
râd verde nervos
alteori mă duc la crâșmă pe jos
și mă îmbăt
apoi zac trei zile
cu capul între umeri
cu stomacul pe buze
și o dâră groasă de umbră
mi se prelinge din gură
și casa se învârte
la fel ca și tine uluitoare și surdă
nici nu mai știu dacă e duminică
sau dacă e marți
și câinii mă latră
mă urlă a ciudat
strânși în jurul casei în cerc
încep și ei să se învârte
în sensul invers
în ritmul ce-l bate popa
în toaca de lemn cu lopata

apoi totul începe
să se destrame în jur
și lumea și ziua și nopțile curve
pierdute de noi în viteză la curbe
sau în baruri soioase
prin paturi reci de hotel
pe covorul de iută
totuna cu dușumeaua de fier
a cabinei de pază a unui fost hotel
cabină care e acum
redacția ziarului meu

neștiute și teribile forțe
s-au adunat
în capătul străzii
caisului doi
s-a hotărât în ceruri
că e timpul
și totul se petrece
exact cum am scris eu
în cartea cu versuri
cu spitale cu puroi și eroi

corpul tău șerpuind
dumnezeiește
în sufletul meu
iar eu speriat într-un colț
îmi împletesc din părul tău
aripi mari să zbor înalt
dintr-una la cer