4.1. Prima iubire a lui Pic


prima dragoste s-a întâmplat într-o vară
august șaptezeci și patru
după moartea stupidă a Mariei
o fată frumoasă de optâşpe ani

port și acum în suflet durerea
tânjirea după ea
revelația luminii pierdute
realitatea crudă că n-am să-i mai simt
respirația fierbinte pe umăr în palmă
sânii mici abia înmuguriți gândul flămând
femeie întâmplată plutind
și ea se întrupa în mine pe furiș
ca și cum deja se aprobase să fiu
călătorul dintre lumi
sperând până la sânge că ne vom regăsi

soarele picura doar apă de ploaie parșiv
ce festin
miroseam a frică miroseam a vin
până adormea
și noi exaltam ca și cum
moartea ne-ar fi murmurat
cuvinte de dragoste șoapte

de un timp ies la o țigară în parc
braț la braț cu sora șefă
șefă peste sufletele ostenite
și de fiecare dată sângele meu se îngroșa
ochii îmi străluceau pielea se albăstrea
timpul abia de îl percepeam și se întâmpla
ca de undeva glonțul de fier
să se furișeze și să mă lovească-n sfârșit
în tâmpla albită de timp

Categorii

Lasă un răspuns