Uitare, întuneric și-o buburuză

te răsucești în mine
şi mă zgârii
adânc între coaste
parcă ești un spin
sau o floare forjată
sau un demon teribil
în noapte
când nu e
fără împăcare
nici stelele și nici luna

pe drumuri de alb
un vânt turbat
în livezi
prunii scrâșnesc
din ramuri
iar lumina curgea
verde și lină prin lume
și noi pictam pe cer
cât e ziua de lungă
cu roșu și mov
păcate grele
dar și frig și ger

te-am construit
din pietre și țărână
amestecându-le
cu lacrimi
uneori cu iubire
lovind cu tâmpla
în diminețile cu lună
iar noapte de noapte
înmugurea carnea din tine

la nunta noastră
e caznă grea
în noi vin greieri
și ne cântă
îmbrăcați în smoching
și lustruiți
cu iarba crudă
pe lângă ceasul vechi
trec păsări nebune
şi ne trece și nouă
vremea sură

eu vin culoare caldă
peste umbră
uneori vin floare de sânge
sau doar floare
arsă de lună
cu luna colcăind
în oase a lene
un turn ciudat
cu focul ars pe umeri
uite, acum sunt
doar lumină
fără pic de fir
de întuneric
și un țipăt misterios
un dangăt trist
surâs de brumă
în piept îmi sângerează
o dungă
și o urmă de nenoroc
și o mlaștină zăludă
pe care nimeni
nu o vede
pe care nimeni
nu o aude
se rup sigilii în carne
şi se aude cerul
în tâmplă
sub pleoape
îmi stau ascunse
sub trei peceți de taină
tot felul de huidume
dar și-o frumoasă zână

tu treci prin somnul meu
sublimă
şi te lovești cu sânii
de întuneric
treci nuntă
treci și tu moarte
treceți pe sub lună
sunând din cornuri triste
și-mi alungați durerea

cu părul aspru
peste gene
caii sălbatici
se întorc în cai
se întorc în mânji
și în armăsari
sau în iepe lungi
iepe nebune
deschid grăbit fereastra
și mă arunc

tu locuiești
de o viață
la mine în oglindă
biata de tine
ai pleoapele arse
cu fierul
şi praf de lună
ai pe buze
pe sâni o buburuză
încotro o zbura?