Zâmbet larg sau plânsul lăsat în voia sorții

de un timp
tot încerc să-mi găsesc
starea aceea specială
starea de dinaintea morții
starea de înălțare
atunci când
ne desprindem de noi
cu uimire și cu
cu ușurare mai ales

se spune că
în acel moment
aflăm drumul
și ne liniștim
dar de multe ori
ne îngrozim
și murim ca proștii
morți urâți
mai ales că
oricum de dus
tot ne vom duce
oricine am fi

ce frumos a murit
ce spaimă l-a lovit
cineva ne șterge
ochii de lacrimi
apoi îi închide
definitiv

cât nelumesc
s-a desprins
de undeva din cer
și câtă lumină
Dumnezeu a risipit
nu-i nimic
parcă îmi spui
la ce ți-ar folosi
grija drumului
care oricum
nu duce nicăieri?

eu deja îmi antrenez
un zâmbet larg
un zâmbet fericit
de mort uitat în livezi
cu umerii plini
de frunze
cu ochii plini
de lumina din fruct

dar despre toate astea
ți-am zis deja
ți-am zis demult