Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Atelierul pentru dezmembrat iubiri ratate

într-o noapte m-am apucat
să te dezmembrez la bucată
mai întâi ți-am desfoiat pielea
pe care am pliat-o cu grijă
să nu facă riduri

oasele ți le-am așezat
în ordinea și după felul cum sunau
când le loveam
cu un băț subțire
din lemn de stejar
ori de câte ori adia vântul
din tine se auzea o muzică divină
ca niște valuri suave
povârnite din cer
abia de mai aveam curajul
să pășesc în vârful picioarelor
în cartier
printre pietre și stele

gândurile ți le-ai adunat singură
exact în ordinea în care ai vrut
să ți se îndeplinească
regretele lacrimile tristețile
ți le-am strâns într-o valiză de carton
vopsită în albastru monoton
în flacoane lungi din sticlă amară
pe ea se așeza paznic
bufnița cu pipă și barbă
doar carnea fierbinte
ți-am lăsat-o să putrezească
afară pe prispă

la sfârșit ți-am luat sufletul
și l-am pus la păstrat
între două poeme
cartea deja e plină cu sufletele tale
strânse în atâta amar de vreme

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up