Atelierul pentru dezmembrat iubiri ratate

am început într-o noapte
să te dezmembrez
așa la bucată
mai întâi
ți-am desfoiat pielea
pe care am pliat-o cu grijă
să nu facă riduri

apoi oasele
ți le-am așezat
în ordinea
și după felul cum sunau
când le loveam
cu un băț subțire
din lemn de stejar
ori de câte ori
adia vântul
din tine se auzea
o muzică divină
suavă
ca și cum niște valuri
povârneau din cer
abia dacă
mai aveam curajul
să pășesc
în vârful picioarelor
prin cartier
printre pietre și stele

gândurile
ți le-ai adunat singură
exact în ordinea
în care ai vrut
să ți se îndeplinească
regretele lacrimile tristețile
ți le-am strâns eu
într-o valiză de carton
vopsită în albastru
un albastru monoton
în flacoane lungi
din sticlă amară
pe valiză
se așeza paznic
bufnița cu pipă
cu pipă și barbă
doar carnea
ți-am lăsat-o
afară pe prispă
să putrezească
și să nu te mai doară

la sfârșit ți-am luat sufletul
și l-am pus la păstrat
între două poeme
cartea asta e deja plină
cu sufletele tale
și nu știu ce să mă mai fac