Blowin’ In The Wind

creştea în mine
o bucată mare de cer
îmi mai creșteau şi aripi și mustăți
de multe ori mă speriam
şi-mi venea să fug
de cele mai multe ori chiar am fugit
așa buimac cu părul în vânt
și spaima pe urme

ce forţă ţine astfel
de mecanisme în mişcare,
cine ne mână cine ne împinge oare
de la spate în marșul bizar?
mie-mi stă bine starea de cuc
să plec să rămân să mă duc
chiar dacă de fiecare dată revin
tot mai umil tot mai trist
cu braţele moi ca de cârpă

sunt o urmă de vânt
cu pielea franjuri agățată de rugi
tot rătăcind prin morminte amare
ori răstignit pe o cruce de lemn
în biserici de lut hoinare

am şi uitat de ce plâng
încerc să-mi repar
crăpăturile pereţilor sufletului
fac un mortar special
din oase de zeu lumină și sare

printre buze mi se prelinge încet
puținul din mine cam ce-a mai rămas
mai mult dorințe dorințe neinteligibile
și un hohot răvășitor de lacrimi amare
e parcă prea trist și asta nu-mi dă pace
îmi iau chitara și cânt blowin’ in the wind frate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *